Aderența în glaucomul primitiv cu unghi deschis: bariere și căi de ameliorare

Rezumat

Scopul prezentării: evaluarea aderenței în glaucom, identificarea barierelor și a căilor de ameliorare a acestora. Rata aderenței este mică în glaucom (40-70%); ea reprezintă un factor major în evoluția bolii; o aderență scăzută se însoțește de progresia perimetrică în glaucom. Factorii cei mai frecvenți asociați cu o aderență scăzută sunt: costurile care vizează monitorizarea bolii și medicamentele, reacțiile adverse, durata tratamentului, starea de sănătate precară, încrederea redusă a pacientului în ceea ce privește eficacitatea tratamentului, uitarea, dificultăți fizice și psihice care limitează acuratețea administrării. Factori ce se asociază cu o aderență crescută: convingerea pacientului că tratamentul este necesar și util, folosirea unui număr redus de medicamente (analogi prostaglandinici sau betablocante), severitatea bolii.
Putem amelioara aderența în glaucom prin diverse modalități: informarea corectă și detaliată a pacientului (inclusiv materiale educaționale), regimul terapeutic să fie simplificat, pacientul să fie avizat de posibilele reacții adverse, încorporarea și asocierea tratamentului medicamentos cu activități zilnice, alegerea medicamentelor cu reacții adverse puține și ușoare, folosirea combinațiilor fixe, tehnici moderne de amintire, precum mesageria vocală, sisteme electronice de semnalizare, sisteme automate de monitorizare atașate pe capacul flaconului