Opistorchiaza: de la manifestări clinice polimorfe la provocările diagnostice moderne

Autori

  • Gheorghe Placinta Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“ https://orcid.org/0000-0001-5964-1572
  • Victor Pântea Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“ https://orcid.org/0000-0003-3996-3317
  • Lilia Cojuhari Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“ https://orcid.org/0000-0001-5211-6476
  • Valentin Cebotarencu Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
  • Lidia Placinta Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“ https://orcid.org/0000-0001-9969-867X
  • Ana Ghereg Spitalul Clinic Republican de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă“,
  • Ariadna Guțu Spitalul Clinic Republican de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă“,
  • Paulina Jimbei Spitalul Clinic Republican de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă“,
  • Ira Gherb Spitalul Clinic Republican de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă“

DOI:

https://doi.org/10.52556/2587-3873.2025.2(104).22

Cuvinte cheie:

opistorchiaza, edeme periorbitale, sondajulcăilor biliare

Rezumat

Opistorchiaza reprezintă o zoonoză parazitară cu răspândire geografică variabilă și cu un potențial oncogen recunoscut, fiind adesea subdiagnosticată în teritoriile non-endemice. Absența unor semne patognomonice, polimorfismul tabloului clinic și latența evolutivă îngreunează stabilirea precoce a diagnosticului și conduc la interpretări eronate, inclusiv la confuzii cu afecțiuni hepatobiliare sau dermatologice nespecifice. Prezentăm cazul unei paciente de 34 de ani, cu istoric epidemiologic sugestiv (consum de pește crud la Barcelona în 2016), la care simptomatologia cutanată (edeme periorbitale, erupții maculo-papuloase pruriginoase) și digestivă (dispepsie, alternanță constipație-diaree), astenia a generat suspiciuni multiple de natură alergică și digestivă. Diagnosticul a fost stabilit prin tubajul duodenal cu examen microscopic, care a evidențiat prezența ouălor de Opisthorchis spp. Terapia etiotropă cu praziquantel (Biltricide) 600 mg 1x3 ori/zi, timp de 2 zile, administrată conform protocolului standard, a fost bine tolerată, determinând remisia completă a manifestărilor clinice și prevenind recurența la reevaluarea ulterioară. Particularitatea cazului constă în prezentarea atipică și mimarea unor afecțiuni alergice și gastrointestinale în zona non-endemică, situație care reflectă dificultățile raportate și în literatura de specialitate. Acest caz subliniază necesitatea includerii opistorchiazei în diagnosticul diferențial al pacienților cu simptomatologie hepatobiliară nespecifică și expunere epidemiologică sugestivă, precum și rolul esențial al abordării interdisciplinare în prevenirea cronicizării și a complicațiilor de tip neoplazic

Referințe

1. ANDREWS, P., THOMAS, H., POHLKE, R., SEUBERT, J. PRAZIQUANTEL. In: Med Res Rev., 1983, 3(2), pp.147-200.

https://doi.org/10.1002/med.2610030204

2. APIPORN, S., PRASERT, S., MELISSA H. Epidemiologia infecției cu Opisthorchis viverrini. Progrese în parazitologie, 2018, vol. 10, pp. 41-67 https://doi.org/10.1016/bs.apar.2018.05.002

3. CARP, L., FRIPTULEAC, G. Calitatea apei potabile ca factor determinant al sănătății populației Republicii Moldova [Drinking water quality as a determining factor of the health of the population of the Republic of Moldova]. In: Arta Medica, 2020, 77(4): pp.42-45. ISSN 1810-1879

4. CHAI, J., DARWIN, M., LYMBERY, A. Fish-borne parasitic zoonoses: Status and issues. In: Int J Parasitol., 2005, 35(11-12):1233-54. https://doi.org/10.1016/j.ijpara.2005.07.013

5. FEDOROVA, O. et al. Opisthorchis felineus infection and cholangiocarcinoma in the Russian Federation. In: Parasitol.Int., 2017, 66(4), pp.365-372. https://doi.org/10.1016/j.parint.2016.07.010

6. WHO. Foodborne Trematode Infections. Available online: (https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/foodborne-trematode-infections)

7. IARC. Biological agents. Volume 100 B. A review of human carcinogens. IARC Monogr Eval Carcinog Risks Hum., 2012; 100(PT B):1-441.

8. JITTIMANEE, S., WONGRATANACHEEWIN, S., KAEWRAEMRUAEN, C., JITTIMANEE, J. Opisthorchis viverrini antigens up-regulates the expression of CD80 and MHC class II in JAWSII mouse dendritic cells and promotes IL-10 In: Parasitol Int., 2021 84:102401. https://doi.org/10.1016/j.parint.2021.102401

9. KEISER, J., UTZINGER, J. Food-borne trematodiases. In: Clin Microbiol Rev., 2009; 22(3): pp.466-83. https://doi.org/10.1128/CMR.00012-09

10. MATTHIAS, Y., QUAN L., EN QI TOH, VISHALKUMAR, G. Review Opisthorchis viverrini-Current Understanding of the Neglected Hepatobiliary Parasite. In: Pathogens, 2023, 12(6).:795. https://doi.org/10.3390/pathogens12060795

11. Meister, I., Assawasuwannakit, P., Vanobberghen, F. et.al Pooled population pharmacokinetic analysis of tribendimidine for the treatment of Opisthorchis viverrini infections. In: Antimicrob Agents Chem other., 2019, 63, e01391-18. https://doi.org/10.1128/AAC.01391-18

12. MEN-BAO, QIAN , J., KEIZER , JÜRG, U. Opisthorchiaza: epidemiologie, transmitere, caracteristici clinice, morbiditate, diagnostic, tratament și control. In: Clin Microbiol Rev., 2024, 37(1):e00009-23. doi: 10.1128/cmr.00009-23

13. NINLAWAN, K., O'HARA, S.P., SPLINTER, P.L., YONGVANIT, P. et. al. Opisthorchis viverrini excretory/secretory products induce toll-like receptor 4 upregulation and production of interleukin 6 and 8 in cholangiocyte.In: Parasitol Int., 2010, 59(4):616-21. https://doi.org/10.1016/j.parint.2010.09.008

14. PAKHARUKOVA, M., MORDVINOV, V. The liver fluke Opisthorchis felineus: Biology, epidemiology and carcinogenic potential. In: Trans R Soc Trop Med Hyg., 2016,110(1), pp.28-36. https://doi.org/10.1093/trstmh/trv085

15. PETNEY, T., ANDREWS, R., SAIJUNTHA, W. Southeast Asian liver flukes: Opisthorchis viverrini, Clonorchis sinensis and their potential for causing cancer. In: Adv Parasitol., 2013,82, pp.1-42.

16. PHADUNGSIL, W., PUMPA, S., SIRISABHABHORN, K., GEADKAEW-KRENC, A., GRAMS, R. et al. Efficiency of the Stool-PCR Test Targeting NADH Dehydrogenase (Nad) Subunits for Detection of Opisthorchis viverrini Eggs. In: J Trop Med., 2021, 3957545. https://doi.org/10.1155/2021/3957545

17. PHUPIEWKHAM, W., SADAOW, L., SANPOOL, O., RODPAI, R., YAMASAKI, H. et al. Comparative assessment of immunochromatographic test kits using somatic antigens from adult Opisthorchis viverrini and IgG and IgG4 conjugates for serodiagnosis of human opisthorchiasis. In: Parasitol Res., 2021, 120(8):2839-2846. https://doi.org/10.1007/s00436-021-07224-6

18. SAYASONE, S., KEISER, J., MEISTER, I. et al. Efficacy and safety of tribendimidine versus praziquantel against Opisthorchis viverrini in Laos: An open-label, randomised, non-inferiority, phase 2 trial. Lancet Infect. Dis. 2018, 18(2):155-161. https://doi.org/10.1016/S1473-3099(17)30624-2

19. SITHITHAWORN, P., ANDREWS, R., NGUYEN, V. et al. The current status of opisthorchiasis and clonorchiasis in the Mekong Basin. In: Parasitol Int. 2012, 61(1), 10-6. https://doi.org/10.1016/j.parint.2011.08.014

20. SOUKHATHAMMAVONG, P., ODERMATT, P., SAYASONE, S. et al. Efficacy and safety of mefloquine, artesunate, mefloquine-artesunate, tribendimidine, and praziquantel in patients with Opisthorchis viverrini: A randomised, exploratory, open-label, ph 2 trial. In: Lancet Infect Dis. 2011,11(2):110-118. https://doi.org/10.1016/S1473-3099(10)70250-4

21. SRIPA, B. et al. Food-borne trematodiases in Southeast Asia epidemiology, pathology, clinical manifestation and control. In: Adv Parasitol., 2010:72:305-50. https://doi.org/10.1016/S0065-308X(10)72011-X

22. SRIPA, B., BRINDLEY, P., MULVENNA J. et al. The tumorigenic liver fluke Opisthorchis viverrini-multiple pathways to cancer. In: Trends Parasitol., 2012, 28(10):395-407. https://doi.org/10.1016/j.pt.2012.07.006

23. SRIPA, B., KAEWKES, S. Gall bladder and extrahepatic bile duct changes in Opisthorchis viverrini-infected hamsters. In: Acta Trop., 2002, 83(1):29-36. https://doi.org/10.1016/S0001-706X(02)00052-9

24. SRIPA, B., KAEWKES, S. Localisation of parasite antigens and inflammatory responses in experimental opisthorchiasis. Int. J Parasitol., 2000, 30(6): 735. https://doi.org/10.1016/S0020-7519(00)00054-0

25. VASILEAN, I., IBANESCU, D., POPESCU, A. The main water resources of the Republic of Moldova. In: Across Journal of Interdisciplinary Cross-border Studies, vol. 8 (1), 2024. ISSN 2602-1463 https://doi.org/10.35219/across.2024.6.01

26. WHO. Control of foodborne trematode infections. WHO Technical Report Series 849, 1995. https://www.who.int/publications/i/item/WHO-TRS-849)

Descărcări

Publicat

01.12.2025

Număr

Nr. 2(104) (2025): Supliment. Al VI-lea Congres Național de Gastroenterologie și Hepatologie din Republica Moldova cu participare internațională

Secțiune

Articole

Licență

Creative Commons License

Această lucrare este licențiată în temeiul Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.

Cum cităm

[1]
Placinta, G. et al. 2025. Opistorchiaza: de la manifestări clinice polimorfe la provocările diagnostice moderne. Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină. 2(104) (Dec. 2025), 116–121. DOI:https://doi.org/10.52556/2587-3873.2025.2(104).22.

Cele mai citite articole ale aceluiași autor(i)

Articole similare

Puteți, de asemenea, începeți o căutare avansată de similaritate pentru acest articol.