Antibioticorezistența/sensibilitatea tulpinilor de pseudomonas aeruginosa

Rezumat

 Genul Pseudomonas include o serie de specii capabile să utilizeze o gamă extinsă de compuși organici și anorganici, permițându-le să supraviețuiască în diverse condiții de mediu. Datorită acestei adaptabilități, acestea sunt omniprezente în ecosistemele de sol și apă și joacă un rol semnificativ ca patogen pentru plante, animale și oameni. Pseudomonas aeruginosa manifestă rezistență la o gamă largă de antibiotice, inclusiv aminoglicozide, chinolone și β-lactame. Această specie este responsabilă pentru o proporție tot mai mare din infecțiile dobândite în cadrul spitalelor moderne. În secolul trecut, ea era responsabilă pentru 8,5% din toate infecțiile nosocomiale, cu 36 de infecții la 10.000 de externări din spital. În prezent, această proporție a crescu la peste 10%, în ciuda eforturilor de control al acestui patogen întreprinse de peste 40 de ani. Scopul Analiza rezistenței la antibiotice a tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa. Materiale și metode Rezistența tulpinilor de Pseudomonas a fost determinată utilizând metodei disc difuzimetrică și analizatorul automatizat VITEK 2 Compact, în conformitate cu standardul EUCAST 2023. Pentru controlul calității, s-a utilizat tulpina de referință P. aeruginosa (ATCC 27853). Conform ECDC, microorganismele rezistente la antibiotice se clasifică în MDR (rezistentă la ≥1 agent antimicrobian din ≥3 clase de antibiotice), XDR (rezistentă la cel puțin 1 antibiotic din toate clasele de antibiotice sau ≤2 antibiotice din clase diferite) și PDR (rezistentă la toate antibioticele testate conform protocolului) Rezultate Analiza datele investigațiilor microbiologice efectuate pe parcursul anului 2023 a evidențiat că dintr-un total de 8040 de tulpini izolate de la pacienții cu infecții, microorganismele Gram-pozitive au avut o pondere de 40,15%, cele Gram-negative – 56,34%, fungii – 3,41%, iar microorganismele anaerobe – 0,10%. Tulpinile de Pseudomonas aeruginosa au reprezentat 19,82% din totalul microorganismelor Gram-negative, fiind depășite doar de tulpinile de Klebsiella pneumoniae, cu o pondere de 20,35%. În total, au fost identificate 898 de tulpini de Pseudomonas aeruginosa din cele 8040 de tulpini izolate, demonstrând astfel ponderea semnificativă și impactul medical important al acestei specii. Analizând ponderea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa izolate din fiecare secție, am constatat că acestea au fost cel mai frecvent izolate de la pacienții internați în secția ATI (46,44%), Reanimare (17,82%), Chirurgie septică (8,80%), Traumatologie septică (5,35%), Chirurgie toracică (5,01%), Neurologie și BCV (3,67%), Urologie (2,67%), Chirurgie aseptică (2,56%), Neurochirurgie (2,45%), Traumatologie aseptică (2,00%), Epileptologie (1,45%), Microchirurgie (0,89%), Ambulatoriu (0,56%), Ginecologie (0,22%) și Boli interne (0,11%). Aceste date sugerează că tulpinile de Pseudomonas aeruginosa sunt izolate predominant de la pacienții cu patologii care necesită spitalizare prelungită, în special în cazul patologiilor septico-purulente. Conform principiului ECDC de clasificare a rezistenței microorganismelor la antibiotice, dintre cele 898 de tulpini de Pseudomonas aeruginosa izolate, 92,71% au fost clasificate ca fiind MDR, 81,50% ca XDR și 4,76% ca PDR. Tulpinile de Pseudomonas aeruginosa izolate de la pacienții cu ISP internați în secțiile de anesteziologie și terapie intensivă au manifestat un grad extrem de ridicat de rezistență laantibioticele din grupul Penicilinelor, în special la Piperacilină (96,84%) și Ticarlicină (100,0%). De asemenea, tulpinile au arătat o rezistență înaltă și față de antibioticele din grupul Beta-lactam+Inhibitors, în special la Ticarcillin/acid clavulanic acid (99,34%) și Piperacillin/Tazobactam (99,20%). Din grupul Cefalosporinelor, cea mai înaltă rezistență a fost observată la Cefalosporinele de generația a III-a și a IV-a, cu 98,99% la Ceftazidim și 98,74% la Cefepim. Tulpinile de P. aeruginosa au prezentat, de semenea, o rezistență foarte ridicată la antibioticele din grupul Carbapenemelor, în special la Imipenem (99,21%) și Meropenem (84,38%). În ceea ce privește antibioticele din grupul Chinolonelor, rezrezistența a fost de asemenea semnificativă, de 93,21% la Ciprofloxacin și 99,56% la Levofloxacin. O rezistență mai redusă a fost observată față de antibioticele din grupul Aminoglicozidelor, în special la Amikacin (67,16%) și Gentamicin (67,37%). Tulpinile de P. aeruginosa au manifestat o rezistență foarte joasă și o sensibilitate ridicată față de antibioticele Colistin și Polymixin B, ambele din clasa Lipopeptidelor, cu 9,03% și, respectiv, 3,40%.. Aceasta indică faptul că, în cazul ISP cauzate de această specie, opțiunile de tratament sunt exprem de limitate, însă antibioticele respective sunt considerate de rezervă și nu ar trebui utilizate pe scară largă în practica medicală. Concluzii Rezistența crescută și sensibilitatea scăzută a Pseudomonas aeruginosa la antibiotice complică semnificativ tratamentul infecțiilor provocate deacest patogen. Monitorizarea continuă a dezvoltării rezistenței la antibiotice a acestei specii de microorganisme este esențială pentru gestionarea eficientă a infecțiilor. Utilizarea prudentă și atentă a antibioticelor este imperativă pentru prevenirea progresiei rezistenței antimicrobiene și menținerea eficacității tratamentului.