Sinteze etiopatogenice, clinice și terapeutice în candidozele cutaneo-mucoase

Rezumat

Candidozele cutaneo-mucoase sunt afecţiuni micotice cu evoluţie acută, subacută sau cronică, provocate de levuri din genul Candida, în special C. albicans, dar pot fi luate în considerare și alte specii: C. glabrata, C. krusei, C. tropicalis și, mai nou, C. auris. Aceste afecțiuni se întâlnesc la ambele sexe (cu o uşoară prevalenţă la femei), atât la adulţi (în perioada sexual-activă, reproductivă), cât şi la vârstnici (în timpul menopauzei, andropauzei, cu incidenţa mai crescută a bolilor intercurente, predispozante), atât în mediul rural, cât şi în cel urban (cu o adresabilitate mai mare a orăşenilor). Scopul lucrării Evidențierea unor particularități etiopatogenice, clinice și terapeutice ale candidozelor cutaneo-mucoase în contextul actual. Material eși metode Pentru realizarea acestei lucrări s-a efectuat un review narativ al literaturii de specialitate. Metode de cercetare utilizate: analiza istorică, comparativă și estimativă. Rezultate și discuții Din considerente lesne de înţeles, candidozele cutaneo-mucoase sunt identificate în diverse servicii de asistenţă medicală: dermatologie, stomatologie, otorinolaringologie, ginecologie, urologie, endocrinologie etc. Pacienţii cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani (bărbaţii, dar mai ales femei) dezvoltă mai des candidoze cu localizare urogenitală (vulvovaginită, balanopostită şi/sau uretrită), iar pacienţii cu vârste peste 55 de ani, când se declanşează sau se agravează mai multe patologii intercurente, agravante sau de fond (diabet zaharat, obezitate, insuficienţă venoasă cronică, pemfigus vulgar, psoriazis exudativ etc.) dezvoltă mai frecvent candidoze cu localizare bucală (stomatită) şi tegumentară (intetrigo, onixis şi perionixis). Cei mai importanţi factori de risc în declanşarea şi întreţinerea candidozelor cutaneo-mucoase sunt terapia îndelungată cu steroizi, retinoizi şi citostatice, consumul îndelungat de anticoncepţionale, antibioticoterapia prelungită sau în doze mari. La femeile de vârstă tânără, reproductivă, este alarmantă asocierea candidozei urogenitale cu diverse infecţii cu transmitere sexuală: trichomoniază, chlamidioză, micoplasmoză, gardnereloză. În altă ordine de idei, la bărbaţii trecuţi de 50 de ani, în majoritatea cazurilor de fimoză, este incriminată infecţia cu Candida albicans. Pentru siguranţa unui tratament etiologic corect este necesar examenul micotic direct şi cultural (mediul Sabouraud). Deoarece rezistenţa la anticandidozice creşte vertiginos, în formele cronice este obligatorie antifungigrama. Cele mai eficiente şi accesibile anticandidozice sistemice sunt triazolii şi, în special, fluconazolul. Cu regret, în ultimii 10-15 ani a crescut rezistenţa la acest preparat. În cazul în care infecţia levurică este asociată de dermatofiţi şi/sau micromicete, prioritate are itraconazolul. Pentru combaterea candidozelor cutaneo-mucoase, în special la pacienţii imunocompromişi (HIV/SIDA, tuberculoză, diabet zaharat, persoanele supuse unor transplanturi), se bucură de succes azolii de ultimă generaţie (voriconazolul, posaconazolul, ravuconazolul) şi echinocandinele (caspofungina, micafungina, anidulafungina). Pentru uz topic se folosesc atât coloranţii anilinici (albastru de methylen, violet de genţiană), cât şi imidazolii (econazol, isoconazol, butoconazol, fenticonazol). Concluzii Prevenirea candidozelor cutaneo-mucoase, respectiv tratarea promptă şi eficientă a acestora, este posibilă doar printr-o abordare complexă, interdisciplinară a problemei în cauză.