Terapia cu paricalcitol: experienţă în utilizarea practică la pacienţi dializaţi

Rezumat

Boala mineral-osoasă în cadrul bolii cronice de rinichi este asociată cu morbiditate sporită, reducerea calității vieţii şi mortalitate înaltă. Paricalcitolul potenţial este capabil să influenţeze pozitiv evoluţia bolii mineral-osoase. În anul 2019 (Centrul de Dializă Chişinău Nr. 1) am evaluat 20 de pacienţi cronic dializaţi (9 femei şi 11 bărbaţi) cu valorile parathormonului (PTH) > 85 pmol/l (> 800 pg/ml) (valorile normale: 10-85 pg/ml). Timp de 12 săptămâni pacienţilor respectivi le-a fost administrat medicamentul Paricalcitol (Paricalcitol) câte 20 mcg/săptămână i.v. În dinamică au fost determinate modificări biochimice ale metabolismului fosfocalcic. PTH: iniţial 151,36±16,94 pmol/l – final 104,11±19,00 mmol/l (testul Sign: p≈0,0008; testul Wilcoxon: p≈0,0006). La 18 (90%) din pacienţi s-a observat reducerea nivelului de PTH în urma tratamentului aplicat, dintre care în 40% din cazuri – cu mai mult de 50 pmol/l (470 pg/ml). Lipsa reducerii PTH-ului a fost înregistrată numai la 10% din pacienţi cu valori iniţiale ale PTH-ului de peste 200 pmol/l – probabil, doza administrată nu a fost suficientă. Evaluarea statistică a demonstrat prezenţa unei corelaţii inverse între valorile iniţiale ale PTH-ului şi reducerea lui sub tratamentul cu Paricalcitol în doza fixă 20 mcg i.v./ săptămână. Calciul total în ser: iniţial 2,57±0,04 mmol/l – final 2,59±0,06 mmol/l (p>0,05). Fosfataza alcalină: iniţial 205,4±38,73 UI/L – final 189,0±40,03 UI/L (p>0,05). Administrarea medicamentului Paricalcitol a demonstrat o eficacitate înaltă cu reducerea PTH la 90% din pacienții incluși în studiu, dintre care în 1/3 cazuri până la intervalul normal de referință.