Aspecte evolutive ale infecției sifilitice în Republica Moldova

Rezumat

Sifilisul a fost documentat pentru prima dată în Europa la sfârșitul secolului al XV-lea, iar agentul său cauzal, Treponema pallidum, subspecia pallidum, a fost identificat patru secole mai târziu. Odată cu apariția penicilinei și implementarea unor măsuri eficiente de sănătate publică, prevalența sifilisului a scăzut semnificativ în Statele Unite și Europa. Cu toate acestea, în prezent, incidența sifilisului în Statele Unite a crescut din nou la niveluri neîntâlnite de peste 20 de ani, iar numărul cazurilor raportate la Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) a crescut cu 81% între 2014 și 2018. Recunoașterea sifilisului, cu manifestările sale diverse, poate fi o provocare chiar și pentru cei mai experimentați clinicieni, iar evoluția naturală a bolii, fie tratată, fie netratată, poate fi imprevizibilă [1]. Scopul prezentului studiu constă în estimarea incidenței anuale a sifilisului în Republica Moldova în perioada anilor 1953-2023, precum și în evaluarea particularităților clinico-evolutive ale acestei maladii în ultimii 5 ani. Materiale și metode A fost realizat un studiu transversal, variabilele de interes fiind extrase din formularul statistic nr. 34 – Darea de seamă anuală a medicilor dermatovenerologi, prezentate la Departamentul Statistic al Spitalului de Dermatologie și Maladiilor Comunicabile în ultimii 5 ani, precum și din rapoartele statistice epidemiologice din perioada 1953-2023. Rezultate Incidența sifilisului în Republica Moldova în ultimii 50 de ani a avut o evoluție fluctuantă, cu ascensiuni semnificative în perioadele de criză socioeconomică: după cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada 19471950, când numărul de cazuri de sifilis a depășit pragul de 100 de cazuri la 100000 de locuitori, și respectiv în anii 1994-1999, când incidența a variat între 117,9 cazuri în 1994 și 200,7 cazuri la 100000 de locuitori în 1996. Cel mai mic număr de cazuri de sifilis a fost înregistrat în Republica Moldova în perioada anilor 19581964, atingând 5,5 cazuri la 100000 de locuitori în anii 1961-1962. În ultimii 10 ani, incidența sifilisului a variat între 63,7 cazuri în 2013 și 45,1 cazuri la 100000 de locuitori în 2023, demonstrând un trend descendent. Cu toate acestea, conform statisticilor internaționale, Republica Moldova se menține pe primul loc în Europa Centrală și de Est în ceea ce privește morbiditatea prin sifilis, Federația Rusă raportând o incidență de 18,9 cazuri și țările UE – de 8,5 cazuri la 100000 de locuitori. Distribuția cazurilor de sifilis după sex în ultimii 5 ani a arătat o ușoară predominare a acestei maladii la bărbați, cu un raport bărbați:femei de 1,3:1. Repartizarea cazurilor de sifilis după vârstă în populația autohtonă, conform rapoartelor statistice, a manifestat două tendințe: predominarea cazurilor la persoanele peste 40 de ani în perioada 2019-2020 și o schimbare spre afectarea predominantă a tinerilor cu vârste între 20-29 de ani în anii următori. În ceea ce privește manifestările clinice, în rândul pacienților din populația autohtonă predomină formele latente asimptomatice. În ultimii 5 ani au fost raportate 15 cazuri de neurosifilis. Prevalența sifilisului la femeile gravide în Republica Moldova în perioada 2019-2023 a fost sub 0,5%, iar cazurile de sifilis congenital au fost puține, sub 10 cazuri pe an, ceea ce a permis revalidarea consecutivă de către OMS a eliminării transmiterii materno-fetale (ETMF) a sifilisului la nivel național. Concluzii În Republica Moldova, sifilisul rămâne principala infecție cu transmitere sexuală, cu cea mai înaltă incidență, afectând preponderent bărbații tineri și manifestându-se prin forme latente. Sifilisul congenital, având o rată sub 50 de cazuri la 100000 de copii născuți vii pentru mai mulți ani consecutiv, a permis Republicii Moldova să fie validată ca stat cu eliminarea transmiterii materno-fetale (ETMF) a sifilisului.