Fetal macrosomia as an indication for induction of labour

Abstract

Nu există o definiție unică și universal acceptată pentru termenul de „făt macrosom”. Potrivit studiilor clinice, la stabilirea diagnosticului de făt macrosom se iau în considerare două criterii: greutatea la naștere peste 4000 g și greutatea care depășește percentila 90 pentru vârsta gestațională. Organizația Mondială a Sănătății definește un copil drept macrosom dacă greutatea acestuia la naștere depășește 4000 g. Frecvența macrosomiei fetale la mamele sănătoase este de aproximativ 12%, dar poate crește la 15-45% în cazul gravidelor cu diabet gestațional, în dependență de nivelul glicemiei. În Republica Moldova, rata macrosomiei fetale se estimează la 5% și are tendință de creștere. În literatura de specialitate, printre factorii de risc pentru macrosomia fenală se numără diabetul zaharat la mamă, obezitatea maternă, adaosul ponderal patologic, multiparitatea, vârsta gestațională mai mare de 40 de săptămâni de amenoree (s.a.) și fătul de sex masculin. Macrosomia fetală poate crește riscul de deces fetal și de complicații materne și neonatale pe termen lung de 2-3 ori. Naşterea unui făt macrosom poate fi asociată cu complicaţii în travaliu, precum insuficienţa primară şi secundară a forţelor de contracţie, insuficienţa forțelor scremetelor, disproporţia feto-pelvină, ruperea prematură pretravaliu a pungii amniotice, hemoragiile hipotone, creşterea frecvenţei și a severității traumatismului matern şi fetal. Pentru a preveni macrosomia fetală și complicatiile asociate, în special la pacientele cu risc crescut, având în vedere că fătul crește cu 230 g/săptămână după 37 s.a., în studiile clinice s-a propus inducerea electivă a travaliului înainte sau aproape de termen