ANALIZA DATELOR PRIVIND CONFIRMAREA DE LABORATOR A CAZURILOR DE RUJEOLĂ
Victoria BUCOV, Laura ȚURCAN, Irina MALANCO, Anatolie MELNIC, Ala HALACU
Agenția Națională pentru Sănătate Publică
CZU: 615.37:316.62+614.2
Rezumat. Scopul acestui articol este analiza investigațiilor de laborator realizate în vederea confirmării diagnozei de rujeolă în timpul erupțiilor epidemice din anul 2018. Pentru determinarea IgM rujeolici a fost folosită metoda ELISA. Genotiparea tulpinilor circulante ale virusului rujeolic a fost realizată în Laboratorul regional de referință al OMS. Diagnoza clinică de rujeolă a fost confirmată prin datele pozitive serologice în cazuri necesare – 56,8% din 340 cazuri. Probele de urină pentru investigații prin metode de biologie moleculară au fost colectate de la bolnavi de rujeolă, diagnoza cărora a fost confirmată prin metoda serologică, au fost colectate din șase teritorii de la cazuri importate, cazuri legate cu cele de import și cazuri cu transmitere locală. În total au fost supuse genotipării 19 mostre. Genotipurile virusului rujeolei circulante în țară în 2018 au inclus patru tipuri: D8 linia genetică MVs / Cam- bridge.GBR / 5,16; D8 MVs / Gir Somnath.IND / 42,16; B3 linie genetică MVs / Dublin.IRL / 8,16 / și D8 MeaNS-5484. Aceste genotipuri sunt răspândite pe larg în mai multe țări din lume și europene, inclusiv țările limitrofe. Depistarea de la două cazuri de rujeolă, nelegate epidemiologic, ale genotipului virusului care nu a circulat printre contactele lor evidențiate sugerează ideea că acești bolnavi au avut legături epidemio- logice neevidențiate și, posibil, circulația virusului rujeolei în țară era la un nivel mai înalt decât cel înregistrat. Cuvinte-cheie: rujeolă, ELISA, genotipare.