LEZIUNILE PRECANCEROASE GASTRICE: DEFINIȚIE, CLASIFICARE, EPIDEMIOLOGIE
Adriana BOTEZATU
IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemiţanu
CZU: 616.33-002.27+616.33-006.6
Rezumat. Deși în ultimul secol incidența cancerului gastric a scăzut sem- nificativ, maladia este încă una dintre principalele cauze de deces prin cancer la nivel mondial. În cele mai recente statistici globale de cancer, afecțiunea ocupă al 5-lea loc după incidență (8% din numărul total de cancere) și reprezintă a 2-a cauză principală de deces prin cancer la ambele sexe. În România, cancerul gastric este a 6-a localizare malignă la ambele sexe, cu o incidență de 5,2%. Chiar dacă depistarea la timp și trata- mentul timpuriu sunt posibile, majoritatea cazurilor de cancer gastric sunt diagnosticate în stadiu avansat, ceea ce duce la o rată de supraviețuire la cinci ani de 20-30%. Din acest motiv, evidențierea grupelor de risc pentru dezvoltarea cancerului gastric (pacienții cu leziuni precanceroase – gastrita cronică atrofică, metaplazia intestinală gastrică, displazia epiteliului mucoasei gastrice) și supravegherea atentă a acestora este o prioritate în vederea creșterii depistării timpurii și, implicit, a scăderii morbidității și a mortalității provocate de această maladie. Prevalența gastritei cronice atrofice variază de la 0% până la 9,0%, iar în zonele cu incidență ridicată – de la 33% până la 84%. Prevalența metaplaziei intestinale gastrice variază foarte mult – de la 3,4% până la 29,6%, iar cea a displaziei epiteliului mucoasei gastrice este de 1,4-5,8%. Astfel, datele epidemiologice privind prevalența, incidența și trendurile cu vârsta ale gastritei cronice atrofice, metaplaziei intestinale gastrice și displaziei epiteliului mucoasei gastrice sunt neomogene din cauza diferențelor metodologice dintre studii. Cuvinte-cheie: gastrită cronică atrofică, metaplazie intestinală, displazia epiteliului mucoasei gastrice, atrofie, examen endoscopic, examen morfologic, Helicobacter pylori.