REVELAȚIILE PROFESORULUI CONSTANTIN EȚCO

Petru Craveț

https://doi.org/10.52556/2587-3873.2021.3(90).02

Astăzi, vă invit să răsfoim niște scrisori. Niște scrisori neterminate, scrise la recreații. La niște recreații fugare dintre lecții și seminare, dintre studii și experiențe pe făgașul științei medicale. Sunt scri- sorile regretatului profesor Constantin Ețco ținute la inimă despre ce înseamnă binele și cum să trăiești în bine, pe care am hotărât să le publicăm pentru a reactualiza unele momente din viața și activitatea sa furtunoasă.
Se zice că în timpul vieții unui cărturar, învățăceii îl rugau mereu să le povestească despre rădăcini, co- pilărie, școală, despre cărțile scrise. De fiecare dată însă, acesta îi liniștea, spunându-le că pe toate le vor afla la vremea lor. Mulți credeau că învățătorul o fi tăinuit pe undeva vreo taină și le va explica cum s-o descifreze. A venit ceasul morții, precum rânduiește Cel de Sus, dar cărturarul nu se grăbea să le spună secretul.
După ce a plecat în lumea umbrelor, elevii ară- tau orfani și îndurerați, dar mai mult din cauza că nu știau ce să mărturisească lumii despre faptele și meritele învățătorului. Și minunea se produse. Atât în ziua înmormântării, cât și mulți ani după aceasta, toți cei care îl cunoscuseră vorbeau despre învățătorul lor numai și numai de bine și cu laudă.

Vezi articolul integral